Exit!

Detinuti repeta in culisele Teatrului Nottara inainte de intrarea pe scena in timpul Festivalului National de Teatru al detinutilor "Exit!" organizat la Teatrul Nottara.

Detinuti ai Centrul de Reeducare minori Târgu-Ocna primesc aplauzele publicului.

Detinuti ai Penitenciarului Timisoara, Trupa de Teatru Impact, sarbatoresc in culise succesul reprezentatiei.

O chestiune de respect

Acu' vreo doua saptamani patru ursi au fost luati din comuna Pantelimon de la detinatorii lor si dusi intr-o rezervatie, la Zarnesti. Despartirea lui Baloo (ursul din poze) de om a fost cumva emotionanta. Omul parea ca o face "cu inima grea", cu parere de rau, cu lacrimi in ochi. Asta se vede in poze. In poze pare ca aceasta relatie e egala, e biunivoca, ambivalenta, ca om si urs impart un soi de respect reciproc, o colaborare mutual avantajoasa, o simbioza cu un oarecare cod moral, asumata si liber consimtita de ambele parti.
Adevarul e ca Baloo, ca si ceilalti ursi , nu cunostea salbaticia, el nu putea alege intre a fi urs sau o distractie de balci, intre a domni in paduri sau a umple portofelul omului, intre a fi liber sau a fi sclav. Milioane de ani de evolutie au facut din acest mamifer regele padurii: puternic, adaptat, aparent invincibil. Un animal ce impune respect. Milioane de ani de au facut din alt animal, omul, un exemplar exceptional, o culme a evolutiei. Adevarul este ca aceste milioane de ani cheltuiti in beneficiul evolutiei pare ca sunt prea putin pentru a dobandi un simt inascut, un soi de instinct al respectului, o automata dobandire a perspectivei "celuilalt", un presentiment al egalitatii sufletelor .
Oamenii astia, proprietarii de ursi, au suferit (parea sincer) la despartire. Doar ca niciodata nu s-au intrebat cum i-ar fi mai bine ursului? Nu au absolvit cele patru clase ale sufletului, nu au reusit sa vada in bietele animale un posibil "eu", sa se vada pe sine, sa respecte adevarul celuilalt ca pe al sau insusi. Povesti...

Europo, ia-i!

Pozele astea nu au o legatura evidenta. Nici discreta. Sunt accidente fotografice de ziua Alegerilor Europene. In rest, am votat, ti i-am ales , ti-i dam, ia-i Europo si fa cu ei ce stii tu mai bine!

Cat costa de fapt un vot?

Din patru in patru si din cinci in cinci ani votam. Patru sau cinci ani unii oameni isi cumpara ziare, le citesc. Se uita la stiri, schimba canalul, schimba opinia, isi ajusteaza usor sau radical viata, perspectiva, optiunile. In timpul asta muncesc, cheltuiesc, platesc impozite, se iubesc se despart, traiesc viata... Votul lor e scump, politicienii lu' peste fript trebuie sa convinga. Asta presupune un plan insotit de fapte, asta presupune o vointa determinata, conturata, incapatanata de a infaptui binele social. Si asta iarasi costa si nu iese comision, futu-i!

Sau nu... Mai bine mergi la niste amarati pe care nu-i baga nimeni in seama, dar nimeni. Dai un mic, un suc, o apa, un tricou, strangi o mana, canta o manea si unii dintre oamenii aia simplii ,amarati, chinuiti, inraiti de lipsuri, gata sa sfasie sa calce in picioare pentru apa plata se hotarasc pe loc, in clipe. Pret de un fasait de Cola, cat ai imbraca un tricou, pret de o privire poate. Ei primesc nu lucruri, ci atentie, li se da importanta, ei pot face diferenta pentru ca un vot e un vot. Baza piramidei sociale, oamenii astia se imbulzesc in procente cu doua cifre in fiecare zi la linia "pragului de saracie" sperand ca sutul in cur pe care viata li-l administreaza "on regular basis" ii va face sa treaca linia aia blestemata . Votul lor e ieftin iar ei sunt multi. Duminica votez!

Teatrul de Magie

Seria asta e inceputul unui story despre Teatrul de Magie, o idee a lui Andrei Teasca, actor-magician si trupa lui. Ei fac un spectacol ,"Magic Show" , la Nottara, sala Magheru. In pozele astea sunt ei inainte, in timpul si putin dupa un spectacol la Palatul Copiilor, pe 31 Mai.

Andrei (stanga) impreuna cu un magician mai putin versat care activeaza si la fundatia "Parada". Tipul de la Parada apare si in pozele din "Doi-unu si sase-sase"-ce mica e lumea!

Pustiul e un mic magician de ocazie care saluta publicul.

B.Fit in the street se intoarce

Eu asa ceva n-am mai vazut, nu-s ce pazeste Oprescu la Primarie dar pentru bifitu' asta il iert de multe. Doamne, cum s-ar mai fi perpelit prostul ala sinistru ala daca vedea ditamai desacrarea Casei Poporului. Draci, zburatori, zane, focuri de artificii... fost frumos de tot... Si nici nu ne-am ingramadit cine stie ce, au fost cam 2000 de suflete acolo si le multumesc celorlalte 2,000,000 ca ne-au lasat sa ne bucuram.