joi, 30 octombrie 2008

Pietre vorbitoare



Oameni trec, privesc si nu inteleg. Furia celor care au distrus hraneste furia lor... niciun castigator

O femeie trista, aproape plangand, langa monumentul "cuiva tare drag"

Actrita Maia Morgenstern (dreapta) aprinde o lumanare in timpul serviciului religios


Monumentul unui inventator. O masina de facut cuie
Cel al unui compozitor. Un pian de marmura...


Inima de piatra a parintilor unei fetite de 3 ani care a murit in '46 ii poarta chipul inca.
Au fost cu fetita la fotograf, imbracata frumos, mandrii si fericiti si nu stiau ca vor vedea poza ACEEA, acea secunda anume, pe o inima de piatra...

Piatra de capatai sparta, aceeasi fetita de trei ani... gripa, pneumonia, variola, Dumnezeu stie ce a rapus-o. Acum cateva zile cineva i-a spart monumentul si asta m-a facut sa ajung acolo, sa fiu atent la povestea inimii de piatra ce-i poarta chipul. Cei care au distrus, i-au adus chipul intr-o inima vie, a mea...


O rola de sarma ghimpata pe un bat... cineva va incerca sa protejeze cimitirul cu sarma ghimpata. Gardul dinspre soseaua Giurgiului e suprainaltat la peste 2,5m , practic cimitirul nu se mai vede din sosea. Pentru sufletele chinuite nu exista sarma ghimpata care sa le protejeze contra furiei, urii. Uneori ura ne e "data" de mici copii. Ura se invata din pacate si de la oamenii cei mai apropiati de noi, parinti, prieteni...


Un cimitir evreiesc a fost devastat, nu pentru prima oara... Pe baietii astia furiosi nu ii iubeste nimeni, iar ei nu iubesc nimic, nu pretuiesc nimic. Oamenii, locurile, lucrurile nu au grai pentru ei, nu exista cuvinte potrivite, sunt desvrajiti si pare ca nimeni nu a primit cheia sufletului lor. Aceste pietre sparte sunt inimile lor... si mie imi pare rau pentru ei.