joi, 6 octombrie 2011

Rosia Montana


Vedere partiala a Rosiei Montane de langa Biserica Unitariana

Eugen David si fiica sa. Eugen se opune proiectului minier, a refuzat sa vanda casa si pamanturile catre RMGC. El ar dori sa traiasca ca si pana acum lucrand pamantul.  

Taranii strang fanul in clai.

O echipa de rugby fete se antreneaza pe stadionul din Rosia Montana.

Arpad Palfi, preotul Bisericii Unitariene din Rosia Montana. Palfi e de 35 de ani preot si se opune categoric proiectului minier mai ales pentru ca banii oferiti de catre Gold Corporation oamenilor ce si-au vandut pamanturile si casele au bagat zazanie intre membrii familiilor.

Iozefina Vaida, 81 de ani arata doua fotografii din tinerete ale ei si sotului ei. Iozefina nu-si vinde casa catre RMGC si i-a amenintat ca daca ii mai calca in batatura "Ii iau cu securea". Iozefina s-a nascut in Rosia Montana. Tatal ei era detinator de steamp (instalatie de zdrobit minereul aurifer) pana la venirea comunistilor.

Galeriile Romane. Asa cum le spune numele au fost sapate de romani cu doua mii de ani in urma. Pe pereti poti atinge urmele daltilor ce au sapat in piatra. Daca proiectul RMGC e pus in practica galeriile romane vor fi "afectate". Adica distruse.

Exploatarea Carnic. Dateaza din vremea comunismului. Patru munti ce inconjoara Rosia Montana vor fi dinamitati si transformati in pulbere apoi procesati chimic cu ajutorul a peste 120.000 de tone de cianura de sodiu in 16 ani de exploatare.

Valea Corna. Locul unde va fi construit iazul de decantare. Cei patru munti isi vor gasi sfarsitul in acest loc spalati de apa cu cianura. In locul unde se intretaie liniile muntilor din stanga si dreapta imaginii va fi construit barajul ce va avea 180 m inaltime. Barajul Vidraru are 166 de metri.

Vedere partiala a iazului de decantare de la exploatarea de cupru Rosia Poieni cu o biserica inghitita de namol toxic. Daca treci muntii Rosia Poieni e doar la vreo 3-4 km in linie dreapta de Rosia Montana.  Iazul de la Rosia Montana va arata similar.

 
 Petrolul din platforma continentala a Marii Negre valoreaza, se pare, vreo 4 miliarde de euro. Tot cam atat valoreaza si aurul de la Rosia Montana. Ce nu inteleg eu este de ce generatia mea se considera atat de indreptatita sa consume resursele generatiilor viitoare. Copiii nostri nu mostenesc nimic? Ei nu mai conteaza? O sa luam (o mica parte) din banii din petrol si aur. Apoi care un stat ce s-a dovedit iresponsabil, adica tot noi, vom cheltui banii astia. Rapid. Ar fi mai "blana" daca am imprumuta vreo 20 de miliarde de euro sa facem un sistem de educatie in care profesorii sa fie bine platiti, competenti, intelepti. Sa scoatem aurul din mintile si inimile copiilor nostri... E ecologic, profitabil si mai ales inepuizabil.


duminică, 2 octombrie 2011

Rapid-Eindhoven

 Deci, se poate sa avem mii de suporteri care canta si nu devasteaza stadioane si, mai  ales, fotbal frumos. Timp de 90 de minute Romania a parut o tara normala.

marți, 27 septembrie 2011

Refugiati


 "So, you allowed to women to smoke here, in Romania... If you have a daughter or a sister you allowed her to smoke?... So here is freedom!"
 "The soil is green here, the soil is good... You plough the soil with machines?... Oh, you use oxes too... Like in Africa!"
 "When is start to snow here?... I never saw the snow... I heard in winter could be minus 15... Do you go outside on this temperature?"
 "Do you have starvation here, in Romania?"

Drama ta urmeaza sa umple formulare de interviuri. Daca incapi in mod corespunzator intr-o foaie de hartie ajungi acolo unde vrei. Daca probezi cele cateva infernuri prin care ai trecut cu copii cu tot vei fi lasat, eventual, sa fii taximetrist, sa speli vase, sa cureti mizeria de pe strazi. Daca nu, nu. Tara ta devine (daca tragi "castigator") un loc unde poti sa decizi ca nu e bine pentru tine sa te lasi omorat, schingiuit, furat sau violat.

Sper ca Mussie sa vada prima zapada la New York, asa cum isi doreste.



miercuri, 31 august 2011

Life is brutal :-) pentru cunoscatori

Scena 1. Flash Mob in fata Palatului Cotroceni. Multime.
The Professional si Le Professionnel stau de vorba. Presedintele sta si el de vorba. De fapt, toata lumea sta de vorba. Asa e in tara asta, cand n-ai ce face stai de vorba. Si cand ai ce face. Undeva, mai departe in planul II, Ersatz (inlocuitorul official al lui Der Profi) priveste usor dezabuzat. Le Professionel catre The Proffesional, zambind condescendent:
             -Ce deconcertat pare Ersatz, asta! Il doare-n pix... N-are nicio treaba (Cititorul e indemnat sa citeasca-d-aia e cititor- printre randuri) 
             -Stai linistit, Ersatz si Der Profi sunt Zen de felul lor, Allah are grija de ei, noi ne agitam iar ei vin si PAC!-o poza...POZA! Le professionnel stie asta si se hotareste sa-l supravegheze mai atent pe Ersatz care
se apropie linistit, usor leganat de cand cara in piciorul stang o cota din rezerva de titan a Romaniei. Sau in piciorul drept. Simte ca e subiect de conversatie.
             Le Professionnel: "Ersatz, l-ai "tras" pe Base'?"  "Care Base'?"  "Presedintele, boule!" ii adreseaza Le Professionnel o mustrare paterna, binemeritata dealtfel. "Ce Presedinte, ma? Unde?" incearca un zambet Ersatz, crezand probabil ca e o gluma prezenta Presedintelui in multimea agitata. Prezenta Presedintelui e o gluma dar in acelasi timp e si materiala asa ca dupa ce se convinge organoleptic, Ersatz se apropie de el si declanseaza: pac-pac. Le Professionel rade catre The Professional: "Haaaaaaaa... Ersatz...vezi, nu e ca Der Profi" (plecat temporar din tara si pe care Ersatz il inlocuieste, tot temporar). Scena se incheie cu participantii plecand multumiti spre casele sau palatul lor Cotroceni. Ersatz si Le Professionnel transmit pozele de la o bere.

Scena 2.
Le Professionnel blazat-nemultumit descarca pozele. Ersatz murmura ceva: Biciclete... biciclisti... masti de gaze ... Cotroceni. Sau poate e ceva mai ezoteric de genul "cine urmeaza sa se duca dupa tigari". Le Professionnel, totusi, un profesionist, deci care suporta greu incertitudinile, spune: "Ersatz, tu te duci dupa tigari". "Ce tigari?" Hmm  (cititorul stie deja ca Ersatz este posesorul unui firav simt al realitatii inca din scena1). "Ce biciclete si ce masti de gaze, atunci?" adauga Le Professionnel usor iritat si gandindu-se ca astfel de replica taioasa si deosebit de concreta il va scoate din ritm pe aburiciul de Ersatz (inlocuitor vremelnic al lui Der Profi).  Perspectiva prezentei unor biciclete, biciclisti, si mai ales cu masti de gaze pe figura in timpul Protestului incepe sa-i dea fiori. Nici The Professional nu stie despre asa ceva, practic nimeni nu vazuse si nici nu fotografiase o asemenea grozavie ci, normal, prezenta barbateasca, solara a Presedintelui. Atat!. "Ce biciclete? CE MASTI DE GAZE? revine mai hotarat de data asta, Le Professionnel. Cu totii stim cat de dureroasa e asteptarea mai ales pe scaunul dentistului. "Astea" spune Ersatz si intoarce ecranul laptopului catre fatza matura si grizonata a lui Le Professionnel. Maturul si grizonatul il apeleaza de urgenta pe The Professional "Mda, ai avut dreptate, Allah, Zen... zeii sunt morti pentru noi, Ersatz ne-a intepat!"
 PS. Astazi nu privim play-reporturile. Bad Kharma...

vineri, 12 august 2011

De pe Pamant la Cer

 Doua poze facute la distanta de cateva ore, doua demolari in curs. Pustiul m-a vazut ca pozez tabloul, asezat undeva la baza copacului si m-a intrebat: Cine-i asta nenea?" I-am raspuns, normal. "Aaaa, Ceausescu..." E de bine. Sau nu.

joi, 28 iulie 2011

Baia Mare, in spatele zidului




Trebuie sa recunosc, blocurile cu pricina, locuite majoritar de Romi, sunt la numai doua rostogoliri de copil de sosea. Oamenii cu care am vorbit, taximetristi, locatari amintesc de accidente mortale ale caror victime au fost copiii asa ca motivatia primarului cum ca zidul ii apara pe cei mici e lovita de plauzibilitate. Sunt multi copii in cele cateva blocuri. Multi, mici, murdarei, saraci. Intre ei se injura ca oamenii mari trimitandu-si mamele sa le cerceteze locurile mai putin bantuite de lumina zilei. Unul dintre blocuri pare ca s-a impotmolit intr-o ciorba fetida de apa si gunoaie pe care copiii nu o prea ocolesc.
        Romii sunt impartiti, unii aproba Zidul, altii spun ca se simt ca in ghetou. Pentru un pusti zidul nu e de netrecut ba chiar pare o provocare, un test al agilitatii, un bacalaureat catre o a doua varsta a copilariei. Adevaratul Zid, Zidul de Netrecut, Imbatabilul, este intre ei si parintii lor iresponsabili si indiferenti, este intre ei si gradinita, scoala, apa calda. Este Zidul care nu te lasa sa iesi din noroiul ce ti se suie pe picioare si din murdaria ce nu se curata cu apa si sapun. Si nu trebuie construit ci daramat.


vineri, 10 iunie 2011

Ploaie

joi, 9 iunie 2011

Thunderbirds



duminică, 22 mai 2011

Oameni si Caini

 Un angajat Vierpfoten lucreaza cu un copil cu dizabilitati impreuna cu un catel de pe strada, dresat.

Zeci de oameni au marsaluit in Bucuresti cu lumanari aprinse pentru a protesta impotriva uciderii a 220 de caini comunitari la adapostul din Botosani.

duminică, 15 mai 2011

Noaptea Muzeelor, Cimitirul Bellu


sâmbătă, 14 mai 2011

Smoke gets in your eyes

  Party cu lasere in padure. Un grup de tineri: Auzi da' tu cati ani ai? Patrusiunu' zic. Aaaaaa, esti tanaaar!. Tanar in cap, altfel m-au cam lasat genunchii...raspund. Auzi, auzi, da' tu de dai cu placa? ma cerceteaza un ateu testosteronic care pare ca nu crede in diferentele dintre generatii.  Ntz. BAAAAA, p-asta l-au lasat genunchii si nu s-a dat cu placa-HAAAAAAAAAAAAAAA, rade grupul. Una din doua, ori  mi-au fost dati degeaba genunchii ori tocmai am incasat de la Arbitru un cartonas galben. In ambele cazuri pustiu' are dreptate. Respekt, kiddo! :-)


duminică, 24 aprilie 2011

Pasti, Manastirea Pasarea



vineri, 15 aprilie 2011

sMALL

luni, 4 aprilie 2011

"Cine salveaza un om, salveaza Lumea intreaga" - Schindler's List

      Aceste pietre sunt mormintele unor oameni ce au murit pentru pamanturile astea, pentru Romania, in Primul Razboi Mondial. Evrei din Iasi. Restul pozelor sunt facute la inhumarea evreilor ucisi de trupele Romane in comuna Popricani, Iasi. Ele dau replica mitului pastoral despre noi insine, Romanii: suntem buni, primitori, bucurosi de oaspeti, credinciosi, milostivi, iubitori de viata si de aproapele. Sau nu.
      Miza povestii triste despre evreii din Romania nu este pedeapsa, instaurarea dreptatii sau razbunarea. Cum poti face drepate unor copii impuscati, femei gazate, barbati spanzurati sau arsi de vii? Pentru ei dreptatea este imposibila, de neatins, irecuperabila. Miza acestei istorii ce pare etern prea recenta este adevarul, o parte dureroasa a lui, despre noi insine. Despre noi celor ce le sta in putere si sa urasca, si sa ucida semeni ce nu au alta vina decat ca ne sunt prea putin cunoscuti. Celalalt, Strainul, Ne-seamanul. Ura e un sentiment perfect ce nu are nevoie decat de un corp ca sa se exprime. Ura traieste din ignoranta, nu are nevoie de cunoastere, de intelegere, de compasiune. Nu facem mari eforturi sa uram. Ura e adevaratul Diavol, nu-ti cere nimic dar iti ia totul. Facem cu Ura o intelegere pe care o semnam mult prea rapid, cu ochii larg inchisi.
      Sa ne inchipuim ca suntem Celalalt: o familie, copii, sotie, sot. Cineva navaleste peste noi si in cateva clipe ni-i ucide pe cei dragi si poate nu avem norocul sa fim printre cei morti. Sa ne inchipuim ce simtim daca puii nostri sunt omorati. Asa ceva nu face parte din planul de viata al nimanui. Nu te pregatesti pentru asa ceva, nu poti. Sa inmultim asta cu zece, ba nu, cu o suta, cu o mie, cu o suta de mii. Nu-i asa ca viata nu mai e chiar asa de frumoasa?
      Azi am vazut doua femei care plangeau la cimitirul evreiesc, printre alti cativa, n-au mai ramas multi. Nu le-am facut poze, n-am putut, mi-a fost rusine pentru mine, pentru poporul meu, atat de rusine ca n-am avut nici macar puterea sa-mi cer iertare si sa le spun ca mi-as dori foarte mult ca eu sa reusesc sa urasc mai putin decat inaintasii mei.
 Cutiile si sacii astia contin osemintele celor impuscati la Popricani.