"Diaco-nescu-siPo-poru'!"

Asa s-a strigat la Targu Jiu, ca pe vremuri "Ceau-sescu-sipo-poru'". Coada la inscrierea in PP-DD, la sediu, 4000 de membri nou-nouti de cand a inceput campania, and counting...Pentru ca atunci cand nu ai mai nimic nici nu ai nimic de pierdut. Pentru ca o strangere de mana, un fular de cinci lei sau un poster iti dau senzatia ca contezi si asta e ceea ce vor saracii Romaniei. Batalia acestei campanii electorale se duce printre si pentru ei pentru ca ei sunt singurii dispusi sa-si vanda speranta, noi ceilalti am parasit demult orice iluzie. Bannerele, meshurile si posterele lor vor ajunge la gunoi sau vor acoperi cotete de gaini si asta e cea mai mare realizare a unei campanii electorale in Romania. 

Totul va fi bine. Sau nu.

      Situatia e in felul urmator: O familie saraca, saraca... fara curent electric, fara mancare... aduna poze, icoane, obiecte din plastic de prin gunoaie si isi decoreaza, sa zicem, casa. A, pozele sunt lipite pe cartoane ca si capacele de pet-uri alcatuind montaje foto, colaje, cu teme religioase "ca sa vada tinerii sa se mai gandeasca la Dumnezeu, nu numai la discoteca". Habar n-am daca asta e de bine sau de rau, experienta mea jurnalistica nu ma ajuta... A, amandoi au fost crescuti la casa de copii. Orfani, pe scurt.
      I-am vazut pe Alain Delon, Gica Petrescu, un cuplu de turisti straini anonimi, Margareta Paslaru, Maica Domnului, Fiul Domnului, cativa Sfinti de calibru mediu, Domnul nu era... Coca Cola, felicitari de epoca comunista, benzi desenate din Arici Pogonici, nu neaparat in ordinea asta. A, si un lemn despicat care avea (asa spuneau oamenii) INRI pe el, deci din categoria miracolelor palpabile, practic irefutabile.
     "Incepem ofensiva de iarna! Suntem din ce in ce mai multi, n-are cum sa iasa rau" asta e un concatenat (sic) de citate  aproximative din prietenul meu Radu, unul dintre putinii oameni care ar putea deslusi intelesul unor astfel de lucruri. A, si mai subtire cu discotecile... Ok?