Nu e mare lucru, se inchide mina, la urma urmei ce mare branza, nu mai mor oameni striviti de blestematul ala de carbune, nu mai poluam aerul cu dioxid de carbon, minerii isi fac pensiuni, dau mancare si bautura turistilor, iau bani, iarba-i verde. Problema minerilor e nu ca se inchide mina ci ca li se inchide Minele, ceea ce ajung ei sa fie acolo, in subteran, unde regulile lumii de-afara sunt suspendate, unde ori esti ori nu esti, unde nu e loc decat pentru un pic de lumina dar atat cat e e suficient ca sa-l vezi pe cel de langa tine. O camaraderie rara la suprafata. Mina ca si oricare alt lucru care iti poate aduce sfarsitul si in care respiri si aerul din plamanii celui de langa tine avea, atat cat am putut eu intelege, darul de a scoate lucrurile bune din fiecare om care intra in subteran. Asta mi s-a parut ca pierd minerii si asta mi s-a parut ca regreta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu